In primul rand, ce este un implant dentar?
Pe scurt spus acesta este un obiect cu forma specifica confectionat dintr-un material cu anumite proprietati fizice, care este fixat in maxilar si/sau mandibula cu scopul de a inlocui dintii pierduti sau de a ajuta la refacerea structurilor orofaciale deteriorate in urma unor traumatisme, a aparitiei unor formatiuni tumorale osoase sau a pentru inlaturarea unor defecte congenitale. Acestea se impart in cca. trei categorii dupa unii autori: intraosos, periosos si transosos.
Cel mai utilizat tip de implant dentar este cel intraosos si are ca scop inlocuirea dintilor pierduti. Forma acestuia poate diferi in functie de avantajele si dezavantajele pe care le prezinta. Astfel, forma unui implant poate fi de tip surub, cu suprafata in trepte si, nu in ultimul rand, cu suprafata poroasa. Dintre toate acestea cea mai utilizata este cea de tip surub, aceasta convingand in timp datorita duratei de viata extinse cat si usurintei pe care o aduce in efectuarea interventiei chirurgicale.
In ceea ce priveste materialul din care este fabricat, acesta trebuie sa aiba ca proprietati fizice o duritate ridicata, sa fie inert, biocompatibil si nemagnetizabil. Printre tipurile de materiale folosite se numara titanul pur sau aliaje ale acestuia, materiale ceramice cum ar fi oxidul de aluminiu si alte aliaje, dar si aur sau aliaje din nichel, crom si vanadiu. In general, acestea sunt placate, prin pulverizare cu jet de plasma, cu un strat de titan sau hidroxiapatita in scopul favorizarii integrarii osoase.
Osteointegrarea a fost descoperita de catre P.I. Branemark (1969), un cercetator de origine scandinava, mai exact suedeza, care efectuand experiemente de laborator a observat ca un obiect din titan care fusese introdus in osul unui iepure s-a ancorat foarte bine in structura acestuia devenind foarte dificil de scos. Dupa un an de observatie si nu au fost identificate reactii inflamatorii, ba mai mult decat atat, s-a constatat ca tesuturile, atat cele moi cat si cele osoase, s-au atasat de metal formand conexiuni ferme cu acesta.
Sistemul descoperit de Branemark a fost introdus in domeniul chirurgiei maxilo-faciale in 1971. De la introducerea acestuia si pana in prezent acesta a inregistrat o evolutie remarcabila. In prezent numarul de proceduri chirurgicale anuale din intreaga lume este estimat la cca. un milion de cazuri existand la acest moment peste 80 de companii care produc peste 220 de tipuri de implanturi dentare.
Desi procedurile de implantare nu sunt reglementate la fel de strict ca procedurile chirurgicale complexe, acestea facandu-se la acest moment in conditii de ingrijire si igiena primara, rata de succes a acestora se stiueaza intre 90% si 95%. Pe langa mediul operator contaminat, succesul unei proceduri de implant depinde de o intreaga alta serie de factori care tin de pacient (istoric medical, obiceiuri nesanatoase) sau de calitatea materialelor utilizate sau a executiei tehnice a interventiei. Toti acesti factori trebuie avuti in vedere la momentul luarii unei decizii de inlocuire a unui dinte cu un implant, motiv pentru care vom incerca sa-i acoperim pe larg in cadrul unui articol ulterior despre implanturi pe www.stomproced.ro.
