Până să ajungi aici, ai trăit experiențe care te-au modelat ca om.
Care este parcursul tău educațional și profesional?

Parcursul meu educațional nu are nimic ieșit din comun. Ok, am luat Bacul, dar pe vremea aia, în 1998, nu era ceva ieșit din comun să îl iei, ca acum. Era suficient să nu fii prost ca să se întâmple asta. De fapt, e la fel și acum, nu trebuie să fii geniu ca să iei Bacul, doar că numărul proștilor a explodat în ultimii ani. Iar după liceu am făcut Filosofia, la UBB. Am mers de câteva ori chiar și la cursuri, în rest îmi împărțeam timpul între sala de lectură si terase. În perioada facultății am debutat editorial, în Vatra, iar mai apoi am scris de câteva ori în Echinox. În mare, tâmpenii, al căror scop nu era să comunice ceva, ci strict să existe. Oficial, tematizam limbajul, ceea ce, la o adică, aș putea să susțin în continuare – uneori o fac, alteori, nu, acum prefer să mă abțin.

Profesional am început să exist în momentul în care am lăsat Clujul pentru București, în 2003. Până în 2009, când am făcut TNR-ul împreună cu doi prieteni, am prestat pentru Dinescu, la Aspirina săracului și Plai cu boi, cu un mic ocol nefericit de vreun an și ceva la Adevărul. Iar din 2009, TNR (n.r. Times New Roman) și atât.

Cu ce te ocupi mai exact și cum arată o zi obișnuită la locul de muncă? 

Mă ocup cu TNR-ul. Asta înseamnă partea de site, idei, texte, brainstorming, consum de bere, dar mă ocup și de scenarii, pentru emisiunea pe care o avem la Prima TV. Iar o zi obișnuita cuprinde activitățile anterioare, într-o ordine aleatoare. Încep pe la 12 și stau cât e nevoie, nu e cu program fix.

Povestește-ne care a fost cea mai importantă realizare a ta pe plan profesional. Și cea mai mare dezamăgire?

Cea mai realizare e, evident, TNR-ul, pe care l-am structurat editorial. Am cristalizat în timp o abordare editorială care acum funcționează foarte bine. Dezamăgiri crunte nu am, să pot nominaliza una drept referință. Nu îmi vine niciuna în minte care să mă fi marcat pe termen lung. 

Ce îți place cel mai mult la meseria ta?

Că pot să fac exact ceea ce vreau, fără nici un fel de restricții. Libertatea editorială este din ce în ce mai rară în presa de la noi, or la TNR asta e ceva de la sine înțeles. Cum ni s-a spus odată într-un comentariu, ”n-aveți mamă, n-aveți tată, n-aveți coloană vertebrală”. Deci da, n-avem. Și îmi place faptul că pot să mă manifest în spațiul public fără nici o constrângere.

De ce satira are o asa mare priza la oameni?

Pentru că oamenii, în general, sunt construiți să râdă pe seama altora. În schimb, când sunt ei ironizați, le dispare subit simțul umorului pe care toți susțin că îl au. Autoronia este relativ rară printre români. Asta se vede foarte bine în anumite comentarii pe care le avem pe site: dacă te iei de politicieni, pe care toți îi urâm, nimeni nu are nici o problemă. În schimb, dacă faci o glumă cu cineva pe care îl respectă, deja vin și te trag de mânecă, cum că ”astfel de glume nu se fac”. Iar asta denotă fățărnicie. Noi, de exemplu, la TNR, am făcut mișto, într-un articol pe blog inclusiv de noi.

Ai avut probleme de ordin juridic, din cauza unei “victime” puțin mai sensibile?

O singură dată, pe vremea când eram la Aspirina săracului, cu ceva fost director al Casei de Pensii Brasov. Dar nimic deranjant, am câștigat ușor acel proces. În rest, au fost amenințări cu datul în judecată, însă nimic concret. De exemplu, Mihai Trăistariu ne-a amenințat recent că ne dă în judecată și ne cere două miliarde. Chiar a declarat pentru un site că tocmai ne-a acționat în judecată. Dar nu s-a întâmplat nimic, Trăistariu probabil încerca doar să abată atenția de la adevărata lui problemă, lipsa părului.

Ce părere ai despre presa de azi și cât de mult situația acesteia a influențat drumul pe care l-ai ales?

Presa de azi e într-o situație delicată, ca să nu zic altfel. În primul rând, sunt mari probleme financiare. Noi am și scris la un moment dat că cea mai sinistră glumă într-o redacție e să mergi și să urli ”Au intrat banii!”. Și pornind de aici, se ajunge la alte chestii neplăcute. Se scriu texte la comandă, uneori pe mărunțis, iar acum în campania electorală este cu atât mai vizibil acest lucru. Marele avantaj al TNR-ului este că nu depinde absolut deloc de situația din țară, economică sau politică, așa că ne permitem să stăm deoparte. De aceea nici nu avem reclame electorale, pentru că noi oricum nu menajăm pe nimeni. Nici măcar pe Dumnezeu, la o adică.

Care a fost subiectul pe care l-ai abordat în chiar primul articol care a fost publicat sub semnătura ta? 

După cum ziceam și la o altă întrebare, am debutat în Vatra, cu ”(In)eficiența limbajului filosofic românesc”. Titlul bănuiesc că este suficient de explicit.

Care a fost cel mai dificil lucru de care te-ai lovit în încercarea de a construi un start-up?

Eu am fost destul de norocos din punctul ăsta de vedere. Am dat peste un ”mogul” perfect, pentru că a contat în primul rând calitatea produsului, nu monetizarea lui. Probabil orice alt investitor ar fi renunțat la proiect după un an, când traficul era încă destul de mic. Altfel, cel mai dificil lucru la începuturi cred că e legat de incertitudinile din respectiva perioadă. Mai ales că planul inițial era destul de vag, știam doar că facem un site de umor. Au fost câteva luni în care nu știam exact încotro se îndreaptă site-ul. Abia după un timp s-a cristalizat actuala abordare editorială.

Care e cel mai citit articol apărut vreodată pe TNR? Dar dintre cele scrise de tine, în mod special? Prin ce crezi că s-au diferențiat de celelalte?

Cel mai citit articol de pe site este Patriarhul Daniel: Românii cu nume de sfinţi vor plăti o taxă pentru a le folosi în continuare. Însă mai bine de jumătate dintre cei care l-au citit cred și acum că e vorba de o știre reală. Tocmai pentru că e plauzibil, mulți au crezut că este vorba de o intenție cât se poate de reală a Patriarhului. Pentru că pe internet există mulți naivi.

Dintre textele mele, ar fi Specialiştii estimează că prima glumă cu Neşu va putea fi făcută abia peste 174 de ani. Doar pentru că are Neșu în titlu și e publicat pe TNR, lumea a presupus automat că facem mișto de Neșu. Mulți au accesat textul doar ca să se convingă că, într-adevăr, există o ”bestie” capabilă să abordeze subiectul Neșu pe TNR. Și să înjure autorul, evident. Tentul nu prea are Like-uri, pentru că nu se face așa ceva, cum să dai Like la un astfel de text? Dimpotrivă, e cred singurul text din istoria site-ului căruia i-a scăzut în timp numărul de Like-uri. Au fost persoane care probabil au avut remușcări după ce au dat like, așa că l-au retras.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai oferi tinerilor aflați la început de drum în ceea ce privește cariera?

Nu-mi place să dau sfaturi, chiar nu mă pricep. Dacă e să ai vreo șansă în cariera pe care o urmezi, asta înseamnă că știi deja ce ai de făcut ca să îți atingi obiectivele. Deci cred că fiecare în parte știe cel mai bine ce are de făcut în privința carierei. Sau ar trebui să știe. Singurul sfat pe care l-aș da, totuși, ar fi pentru cei care aleg o carieră într-o zonă creativă: Nu furați! O spun bazându-mă pe experiența TNR, au fost mulți care au încercat să ne fure sau copieze, dar nu au avut succes.

Sursa: smartdreamers.com/blog