Adrian Molnar - un as al chirurgiei cardiovasculare

Scris de 
    “...dacă chirurgie  nu e, nimic nu e !” 
 
Clujul, urbea fabuloasă de pe malul Someşului, a avut mereu o bună reputaţie ştiinţifică, inclusiv prin comunitatea ei medicală de excepţie. În perimetrul clinicilor sale au activat personalităţi legendare încă din timpul vieţii, Iuliu Haţieganu, creatorul învăţământului medical clujean (a închegat un colectiv elitist de specialişti de prim rang), Ioan Goia, alături de Victor Papilian, Victor Babeş, Constantin Levediti, Aurel Moga etc., unii dintre ei veritabili savanţi, creatori de  şcoală. În cel mai sever centru universitar al ţării, mediul medical a excelat mereu prin marea emulaţie intelectuală  - creativitate ideatică şi practică.
În această  excelentă  tradiţie a şcolii medicale clujene  se integrează firesc, legitim Institutul Inimii de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare “Niculae Stăncioiu”.   Fondatorul, prof. dr. Niculae  Stăncioiu (1939-1995), prahovean prin origine, ghidat de un vizionarism sublim (precar, o fantoşă dacă n-are în vedere viaţa, oamenii) a avut vocaţia începutului de drum, astfel încât, în anii  ̀90, prin amplificarea Clinicii de Cardiologie, a edificat o instituţie medicală integrată (Clinica de cardiologie, Clinica de chirurgie cardiovasculară şi complementar, indispensabil,  colectivul  ATI - anestezie, terapie intensivă), un organism funcţional stând sub tutelajul ştiinţific al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj – Napoca, iar administrativ sub patronajul Ministerului Sănătăţii.
 
În prezent beneficiază de o binemeritată notorietate (ofer o listă selectivă) personalităţi medicale precum prof.univ.dr. Radu Căpâlneanu, conf.univ.dr. Adrian Iancu, conf.univ.dr. Daniela Bedeleanu, şef de lucrări dr. Lelia Strâmbu, şef de lucrări dr. Adela Şerban, şef de lucrări dr. Horea Roşianu, medic primar cardiolog Ştefan Moţ (Clinica de cardiologie), conf.univ.dr. Traian Scridon, şef de lucrări dr. Adrian Molnar, şef de lucrări dr. Dan Bindea, asist.univ. dr. Sandu Oprea (Clinica de chirurgie cardiovasculară), respectiv Mureşan Antonela, Stanca Aszalos, Luminiţa Slabu, Lucia Keseri, Adrian Ştef  (de la  anestezie, terapie intensivă) alături de medici chirurgi - Andor Aszalos, Lucian Stan, Viorel Manole, etc., constituiţi în echipe omogenizate în afara cărora sistemul nu funcţionează. 
 
Atmosfera din Institutul Inimii, uzină vie în slujba sănătăţii, este lucrativă şi amiabilă, responsabil-profesionistă, aceea a slujitorilor devotaţi ai lui Hipocrate. Personalul (de la timbrul vocii centralistei la solicitudinea arătată de medici, rezidenţi, asistente medicale, infirmiere,  toţi  oameni tineri) se defineşte prin modul precaut-atent, comprehensiv, tolerant în îngrijirea medicală acordată. Atitudinea, maniera îndeplinirii serviciilor faţă de cei care au afecţiuni cardiace, pacienţi speciali, este exemplară, confortabilă, umană. Profesionalismul cald, ataşant, gentil, încrezător este la el acasă în Institutul Inimii.
 
În acest climat la clinica clujeană, neinvaziv, invaziv, chirurgical (fapt primordial) se tratează întreaga plajă a patologiei cardiovasculare. În delicata, fragila structură a organismului uman se instalează disfuncţionalităţi, cresc insidios boli cumplite, au loc calcifieri, infecţii, apare un uzaj inerent (fondul genetic, vârsta îşi spun cuvântul etc.), blocaje, colmatări, care pot afecta armonia anatomo-fiziologică, viaţa individului, bunul suprem. Din acest moment intervine chirurgul, cu harul şi competenţa sa. El recurge la o disecţie laborioasă, pe omul viu, oprindu-se la creierul, stomacul, ficatul, colonul, picioarele sau la cordul pacientului, la vasele coronare etc. Cum parametrii fundamentali s-au perturbat, chimismul, nivelul lipidelor, valorile tensiunii arteriale, prezenţa dislipidemiei, evoluţia cardiopatiilor ischemice (tabloul e  extrem de variat) chirurgul intervine nemilos, rece, dar benefic, într-un act săvârşit cu nervii încordaţi.
 
El poate stimula sau restimula inima celui suferind ca ea să bată din nou mai zgomotos (uneori urgenţa e presantă, moartea se poate instala subit). Viaţa primeşte astfel şanse nebănuite, îşi poate relua cursul. „Viaţa nu-i  nici cel dintâi, nici cel de pe urmă dintre bunuri. E singurul.”, sublinia într-un aforism un remarcabil memorialist român, Constantin Beldie.
 
Din această perspectivă unul dintre chirurgii de excepţie ai Institutului Inimii este fără îndoială doctorul Adrian Molnar, şef de lucrări, Director medical al instituţiei. Aflat la vârsta maturităţii profesionale şi ştiinţifice, chirurgul iradiază forţă creatoare, intuiţie, competenţă şi exigenţă. E stenic, sobru, dar fără aere aulice, natural, disponibil, funciar onest. Personalitate plurivalentă, artist fotograf, cu premii la concursuri şi expoziţii în ţară şi străinătate, proprietar al unui galerii Photoart, sportiv amator (practică tenisul, joggingul, conform principiului antic “mens sana in corpore sano”), în clinică el tentează practic limita, limitele; perseverent, întemeiat pe o riguroasă documentare, el vine în întâmpinarea mizei majore indusă de actul riscant care merge pe firul subţire dintre viaţă de moarte. Reconstruieşte efectiv viaţa cu ajutorul bisturiului (reface sistemul aortic), s-a specializat în chirurgie coronariană şi valvulară  (plastie, fibrilaţie atrială etc.) prin doctorat   şi stagii  în prestigioase clinici din SUA (Columbia, Detroit), Anglia (Leicester), Italia (Novara), Germania (Mǘnchen), Belgia (Louvain) sau Olanda (Nieuwegein). Recunoaştere a meritelor sale, chirurgul  a fost distins în anul 1996 cu Premiul “Niculae Stăncioiu” pentru rezultate deosebite în cercetarea ştiintifică, iar în  2012 cu Premiul pentru excelenţă didactică din partea Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca.
 
Îi adresez chirurgului Adrian Molnar câteva întrebări:
 
Stimate domnule doctor,  evocaţi anii şcolarităţii ,  epoca formaţiei  dvs. Când  aţi avut revelaţia viitoarei vocaţii,  chirurgia?
Am visat dintotdeauna, de la început, să ajung un bun chirurg. Aş  putea spune că am fost un copil al clinicii, însoţind-o pe mama mea  care a fost secretară la Clinica de Chirurgie II. Încă din anii de liceu veneam adeseori la clinică şi m-am împrietenit acolo cu tineri chirurgi care azi sunt profesorii universitari Şerban Rădulescu, respectiv Aurel Mironiuc. Din anul  I  ca student am lucrat exclusiv în clinici de chirurgie. Am  fost preocupat mereu să  fac bine efectiv, imediat, nu doar să ofer reţete bolnavilor.
 
Indicaţi profesori , mentori care v-au marcat cariera. 
Un prim mentor care m-a marcat profund a fost prof. dr.  Aurel Kaufmann. El mi-a coordonat lucrarea de licenţa, dar şi doctoratul. Pot spune că  domnia sa mi-a pus bisturiul în mână, m-a  iniţiat în munca de cercetare, mi-a înlesnit participarea la conferinţe naţionale. După absolvirea facultăţii (1983) am practicat medicina generală (medic de policlinică). Era ultimul an în care s-a dat examen de rezidenţiat, întrerupt până în 1990, aberanta măsură  a Cabinetului 2. Academician, prof. dr. inginer Elena Ceauşescu nu agrea specializarea riguroasă, ci o “pregătire multilaterală”,  încât absolventul de medicină era obligat prin lege să facă încă trei ani de stagiu, rotindu-se câte şase luni prin diverse specialităţi (chirurgie, interne, infecţioase, ginecologie, în policlinică  etc.), risipire inutilă în detrimentul adâncirii unei specializări. Şansa  mea a fost că cei  trei ani de stagiu, cu sprijinul prof. Kaufmann eu am reuşit să-i  efectuez exclusiv în Clinica de Chirurgie II. Din 1991, odată cu înfiinţarea Institutului Inimii am devenit angajatul acestei clinici, beneficiind de mentoratul prof.univ.dr. Mircea Bârsan  (a condus clinica timp de două  decenii), până în 2011, anul pensionarii sale. 
 
Indicaţi relaţiile  cu lumea ştiinţifică  internaţională: specializări, colaborări, participări la simpozioane , colocvii , congrese   peste hotare.
Particip la congrese, simpozioane de specialitate peste hotare. În acest an, bunăoară, am avut o lucrare  despre anevrisme arteriale rupte (dilatări ale peretelui arterial, consecinţă a aterosclerozei) prezentată în Statele Unite ale Americii. În lumea medicală de peste ocean selecţia, exigenţa lucrărilor acceptate la o conferinţă este foarte severă.
 
Ce vă ghidează în laboriosul, riscantul act al intervenţiei chirurgicale?
Dorinţa de a face bine , de a oferi o şansă pacientului, vieţii.
 
Cum surmontaţi momentele critice, imprevizibile care pot interveni inopinat în timpul operaţiei ?
Prin calm. Sunt conştient că de calmul meu depinde  starea sufletească  a echipei. Ca atare induc un  atare sentiment în timpul intervenţiei chirurgicale. Cu alte cuvinte, chiar în momentele dificile din timpul unei operaţii, încerc să-mi păstrez calmul. Ştiu că mie îmi revine întreaga responsabilitate a actului medical săvârşit. 
 
Ce trăiri, senzaţii încercaţi când ţineţi în mână inima palpitândă a  bolnavului ?
Am efectuat în cariera mea mii de operaţii. Cu toate acestea, când inima este oprită pentru un interval mai scurt, alteori pentru o durată mare, mă uimeşte şi acum, ca prima oară, repornirea ei, semn că intervenţia a fost bună. Retrăiesc mereu această bucurie pentru triumful vieţii pacientului. 
 
 Raportaţi-vă  la activitatea universitară , munca la catedră, relaţia cu studenţii. Care e principala temă de cercetare care vă preocupă ?
Raporturile mele cu studenţii sunt foarte bune. Îmi place să-i îndrum, le cer mereu să se documenteze, să citească, să se pregătească temeinic. În ce priveşte principala temă de cercetare ştiintifică, ea are în vedere cardiopatia ischemică (afectarea arterelor coronare) şi disecţia acută de aortă. 
 
Numiţi  principala cauză a alarmantei incidenţe a bolilor cardiovasculare în România?
Obiceiurile alimentare greşite, în Balcani îndeosebi comparativ cu situaţia de pe alte meridiane explică incidenţa ridicată a aterosclerozei în România. Aterosleroza este sursa majoră a bolilor cardiovasculare, implicit a morbidităţii  şi mortalităţii.
 
Cum arată o zi obişnuită din activitatea dvs., cu toate că fiecare zi este  unică prin situaţiile neaşteptate care se pot ivi  în blocul operator?
Fiecare zi începe pentru mine la ora 6,30. Sunt în clinică practic cea mai mare parte a timpului. La prânz revin acasă, iar la ora 17 mă reîntorc pentru contravizită. Compensez orele pline din spital, ies din atmosfera sălii de operaţii practicând tenisul ( de 2-3 ori pe săptămână), mă plimb, alternez cursurile la Universitate cu  arta fotografică, veche pasiune ( nici nu-i pot acorda atâta timp cât aş dori), citesc. Stau cu familia  îndeosebi la sfârşit de săptămână.  
 
Deşi poate sună uşor abstract, în ce valori credeţi,  domnule doctor?  
În cinste, adevăr, dreptate. Şi bineînţeles în binefacerile chirurgiei. 
 
În cabinetul său, lângă o ceaşcă de  cafea, dr. Adrian Molnar mai revede pe ecranul laptopului punctele nevralgice de pe filmul unui pacient care mâine trece pe masa de operaţie. Practic, Clinica de chirurgie este casa sa, un turn de veghe cardiologică; îşi petrece aici cea mai parte a timpului.  
Părăsesc cabinetul chirurgului cu convingerea că miracolul supravieţuirii  este posibil  atâta timp cât există astfel de  oameni excepţionali care dau viaţă…vieţii. 
 
 
Interviu apărut în revista „Astra clujeană”, anul IX, nr.3-4, 2013 
Valentin Chifor
 
 
 Sursa foto: ziuuadecluj.realitatea.net
 
 
Rada Bogdan

Sunt Content Writer la Campuscluj.ro. Iubesc distracția și dansul. Ador ciocolata și ceaiul verde și îmi plac la nebunie comediile.

Lasă un comentariu

Campurile marcate cu (*) sunt obligatorii. Este permisa folosirea codului HTML.

VPS  SSD

Recomandare

Fose septice la cel mai bun pret.

Nu reusesti sa iei examenele? Incearca FastBay: casca de copiat fara fire.

autonapoca.ro

Ultimele articole

Facebook